Despre Comuna Vulcana Pandele
Comuna Vulcana Pandele este amplasată în partea de NV a județului, fiind dispusă de o parte și de alta a râului Ialomița și străbătută la V de pârâul Vulcana. Se învecinează cu: la NV, Vulcana-Băi, la N, NE Brănești, la S, Doicești, la SV, la SV Șotânga, la E, Glodeni.
Prima atestare documentară a satului Vulcana- Pandele este documentul emis de cancelaria domnitorului Radu Șerban la 20 ianuarie 1604, care arată că satul exista deja la mijlocul secolului al XV-lea, când Vlad Țepeș îl ”dădea de zestre…surorii sale Alexandrinei.”
Aflat la început în proprietatea boierilor din Săteni, satul Vâlcana a fost vândut în mai multe rânduri, ajungând în stăpânirea lui Vâlcu, logofăt din Orbeasca și apoi a fiului său Bunea, care venea în 1638 să înlăture împotrivirea vechilor proprietari și să facă numeroase alte cumpărături de ocină. Mari proprietari au fost familiile Bunea Grădișteanu și Fusea. În anul 1779, Serban Fusea și fiul său Negoiță au construit schitul Fusea, astăzi monument de arhitectură religioasă.
Comuna a existat până în anul 1968, când a devenit sat component al comunei Brănești. Din anul 2002 redevine comună formată din satele: Vulcana-Pandele (centru administrativ), Gura Vulcanei, Toculești (Sticlăria), Lăculețe Gară. În documentele vechi (1810) apare și satul Schitul Fusii.
Cel mai vechi sat al comunei este satul Făgețel, atestat la 1475, iar satele cu numele de Vâlcana sunt atestate documentar din timpul voievodului Vlad Țepeș.
În ceea ce privește numele de Vulcana, la baza lui stă vechiul cuvânt slav ”vluku” care înseamnă ”lup”, din care s-a născut cuvântul Vâlcana.
În ceea ce privește numele așezării ”Sticlăria”, acesta se referă în primul rând la ocupația de bază a locuitorilor denumiți ”sticlăreni” sau la existența unor sticlării, fapt ce subliniază că satul s-a înființat răspunzând unor necesități economice.
La începutul secolului al XIX-lea, moșia Vâlcana se divizează în mai multe părți, formând mai multe așezări: Vâlcana de Sus, Vâlcana de Jos, azi Vulcana Pandele, Gura Vulcanei, Vulcana Băi, Vulcănița, de unde s-au deplasat locuitorii satului Sticlăria la începutul secolului al XIX-lea, când manufacturarea a stagnat, revigorând Vâlcana de Jos, care pentru a se deosebi de celelalte, va prelua toponimul de Vulcana-Pandele. Acesta provine de la fostul proprietar din secolul al XIX-lea, Pandelache Mavropolo.
În ceea ce privește activitatea economică, este de precizat că una din principalele exploatări locale a fost aceea a pădurilor, în 1920 înființându-se cooperativa forestieră ”Progresul”, iar în 1930 o altă cooperativă numită ”Unirea”.
În prezent, în comuna Vulcana Pandele există o serie de agenți economici care desfășoară activități în diverse domenii ca: prelucrarea lemnului, prelucrarea legumelor și fructelor, industria textilă etc.
O altă activitate des întâlnită în Vulcana Pandele este prelucrarea răchitei (împletirea coșurilor).
Locuitorii comunei beneficiază de servicii poștale, de telefonie, cablu TV, de transport etc. De asemenea, comuna este racordată la rețeaua de gaze naturale, precum și la cea de apă potabilă.
În domeniul cultural, în Vulcana Pandele există Căminul Cultural și Biblioteca Comunală care organizează periodic activități de animație culturală, aniversări ale unor personalități ale culturii românești și universale. De asemenea, pe teritoriul comunei se află Casa Memorială ”Gabriel Popescu”, primul gravor în metal din România, care a introdus gravura ca disciplină de studiu la Academia de Arte Frumoase.
Procesul de învățământ se desfășoară în două școli generale: Școala Generală Vulcana Pandele și Școala Generală Gura Vulcanei. Învățământul preșcolar se desfășoară în două grădinițe cu program normal.
În ceea ce privește asistența medicală, aceasta este asigurată de 5 cabinete medicale individuale de medicină generală și un cabinet stomatologic.
Este important de menționat că și astăzi locuitorii comunei Vulcana Pandele au și pot scoate la iveală și transmite mai departe copiilor lor valori culturale tradiționale pe are au știut să le păstreze, chiar dacă vremurile au fost vitrege uneori.